duminică, 13 februarie 2011

Acum...


ACUM plang  pentru  ultima data.Azi mi-am ingropat iubirea.
Plang  pentru ca ai plecat prea repede.M-ai lasat singura-vechile cicatrici acum udate de lacrimi dor si mai tare.Dar in acelasi timp sunt fericita pentru tine-doar asta ti-ai dorit mereu. Tu…esti doar o frumoasa himera pe care sufletul meu a incetat sa o mai caute.Acum e  tarziu si sunt doar eu.Azi amintirile au murit ;nimic nu ne mai leaga-tu esti in lumea ta, departe.Esti fericit?
ACUM eu simt ca am orbit-nu te mai vad, nu ne mai vad .Ca un copil ce invata sa mearga asa invat eu sa traiesc fara tine –e greu– dar pana la urma toti am invatat sa mergem.Ridic capul si privesc inainte.De acum niciodata nu voi mai privi inapoi.Nu trebuie.Pentru ca daca as  privi  inapoi  m-as adanci  pe loc intr-o tristete infinita ce are un singur si simplu sfarsit-moartea.
ACUM ... eu nu te mai  cunosc-sufletul  meu e la fel de alb ca o coala de hartie –asa ca daca vei mai trece vreodata pe langa mine  sa nu te miri ca nu o sa te mai privesc la fel.Tu ai murit.Eu am ramas, dar am ramas cu sufletul gol .
O data cu tine a murit si  dragostea mea.
Totul s-a stins.
ACUM:
Adio!