Totul se roteste...Isi spune:”Un lucru poate fi uitat si in acelasi timp intiparit in sufletul nostru pentru eternitate.Iubirea se repeta,azi , maine, peste un an ,la fel ca ieri , la fel ca intotdeauna cu altul, cu altii.Dar acum...as vrea sa ma prind de tine si doar povestea noastra sa se repete .”
Se ridica usor de pe fotoliul captusit de o catifea veche , visinie.Rochia de noapte, alba cu volane din matase stergea poadeaua care scartaia sub pasii ei apasati .
Priveste absenta pe fereastra;peisajul ar fi fost static daca nu ar fi fost leganat de vantul verde. Totul e cufundat intr-un intuneric molipsitor- mereu se temuse de intuneric , dar era o frica dulce pentru ca doar intunericul putea sa ii ofere acea pace si liniste interioara pe care mereu le-a ravnit.
Se aseza in patul mare cu baldachin.”Ma simt asa de usoara.Acum simt din nou ca alunec, ca o sa ma pierd.Stiu ca as putea sa-ti vorbesc , dar nu indraznesc”.
Il astepta , ca in fiecare noapte pe cel ce n-a mai ajuns nicioadata , plina de sperante care infloreau dupa fiecare oftat. “Oare ,daca as avea curajul sa-mi ridic privirea spre tine , ai ramane definitiv?”
“Cat de adanca e noaptea asta...aproape ca aud intreaga natura respirand in acelasi ritm sacadat ca mine. Mai bine as inchide fereastra! “
Dar ochii i se inchid ;si vede din nou acelasi cerc al fericirii demult apuse si care nu avea sa se mai nasca niciodata pentru ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu